Traim cu impresia ca sufletul se da cu chirie si mai credem ca avem dreptul sa nimicim fiecare particica din el.... Ati observat? Ne-am obisnuit sa ne batem joc de noi insine. Iar cand nu ne ocupam noi de asta, lasam pe altcineva sa faca asta. Am uitat ca trebuie sa si alegem.Nu trebuie luat tot ce “pica”. Nu tot ce avem in fata e dat de Dumnezeu. Si cu toate ca stim asta….indreptam mustrator degetul spre El. Sa ne fie rusine!
Ne jucam cu zilele, de parca am fi nemuritori. Uitam cat de fragila e viata. Lasam toate lucrurile pe un etern „maine“. De parca Cineva ne-ar fi dator cu acel “maine”….Dar nu ne este.In schimb noi ii suntem Lui….Nu uita: aproape toti au inchis ochii asteptandu-l pe “maine”…Crezi ca toti s-au trezit?
Negociem Iubirea de parca am fi la piata si uitam ca cuvintele aruncate sunt stranse de un “cineva” care sta langa noi.Crezand in ele. Punand “boticul”,cum le place unora sa se amuze.. Iubim conditionat. Iubim murdar. Si unii se distreaza de minune pe faptul ca persoana de langa ei tremura, face ochii mari si zambeste cu tot sufletul, crezand in cea mai crunta minciuna care I se va spune: “Te iubesc”.
Sunt curioasa…Ne uitam in oglinda…Vedem ca nu ne sta bine parul, sau ca esarfa nu se asorteaza cu paltonul…Ne uitam mai atent..Acelasi lucru. Si e bine! Da, da…e bine. Imginati-va cum ar fi sa ne vedem sufletul….valabil pentru cei dintre noi care inca il mai au…Cat e de murdar!
Vreti sa fiu optimista? Cum? Crezi ca daca zambim dupa ce am mintit, tradat, distrus si am pus la pamant un alt suflet…..”totul va fi bine”? Nu! Nu va fi.. Doar acoperim toata mazga cu un strat de vopsea alba de firma. Mi se spune ca vorbesc despre Dumnezeu, dar nu stiu ce inseamna….Serios? Dar voi? Voi stiti? Aveti impresia ca aplecandu-va smerit capul pentru cateva minute de rugaciune, minute in care te uiti la persoana din fata ta, spunandu-ti ca tu esti mai bine imbracat, iti construieste o treapta deasupra mea? Dragilor…fiecare avem drumul nostru….Si trebuie sa avem grija, fiindca treapta pe care urcam poate fi aceeasi pe care coboram…
Nu…Nu judec. Nici nu indraznesc sa ma gandesc ca as avea un cat de mic drept…Dar nici nu imi place sa fiu judecata doar fiindca altii se plictisesc ….Ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte de a spune ceva si de 3 ori inainte de a face ceva…Si lumea ar fi vizibil mai bine.Se spune ca nu e bine sa vorbesti cat timp esti suparat sau atunci cand esti prea entuziasmat.Din prima poti rani, iar din a doua poti promite…Si amandoua pot fi la fel de distructive…Insa am indraznit sa scriu ce simt. Cateodata galagia rasului nu astupa ecoul golului din suflet. Iar atunci plangem….fara sa ne vada nimeni. Eu…prefer sa scriu. Astazi am scris lucruri care….dor. Sau ar trebui sa doara. Voi decideci cata dreptate am sau nu. Dar macar sa incercam, sa ne amintim…cum e sa fim oameni.
Imagine preluata de pe: deviantart.ro
- 11:03 PM
- 0 Comments
