E trecut de 17:00. Odata cu orele devine si aerul mai
respirabil. Ies afara sa ma conving.Intr-adevar, soarele incepe sa faca loc lunii.
Ciudat, brusc imi amintesc ce faceam anul trecut pe vremea asta....Ma duc in
bucatarie si imi torn un pahar de limonada. Rece. O avea de-a face cu melodia
pe care a ascultam, era ceva legat de limonada.
Inca nu mi-au disparut din minte acele imagini care au
aparut neinvitate.Iar unele din ele au chiar ordin de restrictie...insa nu au
tinut seama. Asa ca am inceput sa fac ce
faceam de obicei,fiindca aveam impresia ca sunt prea obosita sa lupt...am ales sa ma las prada lor.Si a inceput sa mi fie dor,
de vara care a trecut, de vara de acum doi ani, de ieri, desi nu a fost mai
buna ca azi. Dupa cateva minute dorul sa transformat in ceva mai urat. A
inceput sa doara.Poate o despartire unde nu am avut dreptul de a alege,poate
pierderea unui om drag mie, poate lupta pe care am dus-o ca sa uit de persoana
care nu ma dorea langa ea, poate timpul pierdut, poate....atatea altele.Fiindca
mereu cand e vorba de amintiri care dor, inseamna ca ai lucruri peste care inca
nu ai trecut....iar atunci tot ce faci e
sa te autodistrugi.Asa ca faceam ceeea ce m-am obisnuit sa tot fac.Sa retraiesc
ziua de Ieri....Azi.
Sunt oameni care spun Stop si reusesc sa fie bine. Insa sunt
oameni care spun Stop, reusesc o vreme sa fie bine...insa la un moment dat...o
iau de la inceput. Eu fac parte din a doua categorie.Si m-am intrebat mereu de
ce. De ce imi pasa de persoanele care m-au ranit mai mult decat cele care ma
iubesc? De ce cand aproape uit....si un singur semn de bunavointa ma face
sa o iau de la inceput? De ce insist sa fiu ranita, in loc sa fiu fericita?Si
sunt multi care stiu ca sentimentul acesta trait zi dupa zi....schimba la
inceput, dupa care distruge. Prima scuza
a fost ca iubeam cu adevarat. Insa am
cunoscut oameni care au iubit, si in momentul in care au vazut ca trebuie sa
renunte, asta au facut. Mi-am zis ca nu sunt suficient de puternica. Poate....insa
am reusit sa nu ma las doborata de alte lucruri, mult mai dificile decat o
propozitie ca ¨eu nu pot sa te iubesc¨ sau de acele cateva minute in care vezi
cu ochii tai cum omul pentru care ai fi renuntat la tot ce credeai de o viata, si erai pregatita sa-i fii alaturi tot o viata,
nu te iubeste nici un sfert din cat o faceai tu.Au existat lucruri mai dificile
ca acestea peste care am trecut. Si totusi...sunt unele lucruri, acele lucruri,
carora le-am spus STOP....insa nu m-am oprit.
Asta pana mi sa spus un lucru care la inceput mi-a starnit
rasul. Am crezut ca glumeste . Insa era foarte serios. Asa ca imi mai repeta
inca odata: ¨Esti prea comoda¨.Ma uitam la el inca zambind si incercand sa
receptez cuvantul....¨Comoda?¨ il intreb.¨Sunt prea comoda?....Am ani de cand incerc sa fiu bine,mai mult decat
bine,ani de cand incerc sa uit, ani de cand tot o iau din nou si din nou de la
inceput.Iar tu imi spui mie ca sunt comoda?¨
Se uita la mine, si aproape incruntat,ma
intreaba:
-¨Anca, ai
tot incercat, dar ai fost vreodata hotarata nu sa incerci ci sa lupti? Te-ai
suparat cand ti-am zis ca esti comoda. Dar spune-mi cateva lucruri, te rog. Te rogi in fiecare seara?
-Pai....Nu.
Din cauza ca...
-Nu ma
intereseaza scuzele. Tu imi raspunzi scurt. Deci,nu. Ai dus pana la capat orice
proiect pe care l-ai inceput?
-
Nu.
-
Cele pe care le-ai dus pana la sfarsit, ai dat tot ce
ai avut mai bun?
-
Nu.
-
Ai luptat vreodata sa fii cea mai buna?
-
Nu....¨
Intrebarile continuau si cat mai multe nu-uri spuneam cu
atat mai mult realizam ca are dreptate.A terminat cu intrebarile.Insa mai avea
de spus un lucru:
-¨Acum
vezi? Nu spun ca renunti sau ca nu te tii de lucrurile incepute, ci iti spun ca
NU VREI sa lupti.... Esti prea comoda. Si multi sunteti. Tragic e ca la un
moment dat ajungi sa fii prea comod ca sa te complici sa traiesti. Si atunci nu mai alegi,
nu mai lupti, te lasi in bataia vantului. Plangi pentru ca e mai usor, te
plangi fiindca ai nevoie sa-ti fie ¨recunoscut¨ motivul pentru care fiecare zi e doar o alta,
te prefaci ca incerci, ca de lupta nici nu mai e vorba, amani de pe o zi pe alta totul, te enerveaza orice si oricine. Si ajungi la o
stare in care Dumnezeu e departe iar Iadul frige tot mai tare. Vrei sa fii bine?
Lupta! Comodiatea, draga mea, e o optiune. Nu o alege. Lupta, cat inca mai
poti.¨
Retin fiecare cuvant ce mi-a fost spus. Si asta pentru ca
are dreptate. Exista momente in viata omului care fac cat un an din viata
acestuia. Ar trebui sa ne rugam pentru ele. Pentru cele care ne ajuta.Nu spun
ca am devenit o luptatoare. Desi lucrul acesta e in fiecare din noi.Insa am
inteles ca trebuia de mult sa fac mai mult decat sa-mi zic:˝incerc˝. E timpul
ca unele lucruri sa se schimbe. In bine.Iar din bine in mult mai bine.Nu ma
astept sa primesc vre-un like. Sunt mai mult decat multumita daca ati ajuns sa
cititi textul, mult prea lung, pana la propozitia aceastaJ.Si
va multumesc daca ati facut asta.Fiindca prin asta sper sa va amintiti ca cel
care hotaraste daca esti la pamant nu e cel care ti-a facut rau sau cel care
iti zice asta, nici macar diavolul nu poate lua hotararea asta....in locul tau.
Inca doar Cineva....dar sper ca stii ca El nu-ti vrea raul. Acum noteaza-ti, ca
sa nu uiti: Zambeste. Cineva te iubeste.
Imagine preluata de pe:www.deviantart.ro
- 7:33 PM
- 4 Comments
