Incerci? E prea putin. Lupta!

7:33 PM


  E trecut de 17:00. Odata cu orele devine si aerul mai respirabil. Ies afara sa ma conving.Intr-adevar, soarele incepe sa faca loc lunii. Ciudat, brusc imi amintesc ce faceam anul trecut pe vremea asta....Ma duc in bucatarie si imi torn un pahar de limonada. Rece. O avea de-a face cu melodia pe care a ascultam, era ceva legat de limonada.
Inca nu mi-au disparut din minte acele imagini care au aparut neinvitate.Iar unele din ele au chiar ordin de restrictie...insa nu au tinut seama. Asa ca am  inceput sa fac ce faceam de obicei,fiindca aveam impresia ca sunt prea obosita sa lupt...am ales sa  ma las prada lor.Si a inceput sa mi fie dor, de vara care a trecut, de vara de acum doi ani, de ieri, desi nu a fost mai buna ca azi. Dupa cateva minute dorul sa transformat in ceva mai urat. A inceput sa doara.Poate o despartire unde nu am avut dreptul de a alege,poate pierderea unui om drag mie, poate lupta pe care am dus-o ca sa uit de persoana care nu ma dorea langa ea, poate timpul pierdut, poate....atatea altele.Fiindca mereu cand e vorba de amintiri care dor, inseamna ca ai lucruri peste care inca nu ai trecut....iar atunci tot ce  faci e sa te autodistrugi.Asa ca faceam ceeea ce m-am obisnuit sa tot fac.Sa retraiesc ziua de Ieri....Azi.
Sunt oameni care spun Stop si reusesc sa fie bine. Insa sunt oameni care spun Stop, reusesc o vreme sa fie bine...insa la un moment dat...o iau de la inceput. Eu fac parte din a doua categorie.Si m-am intrebat mereu de ce. De ce imi pasa de persoanele care m-au ranit mai mult decat cele care ma iubesc?  De ce cand aproape  uit....si un singur semn de bunavointa ma face sa o iau de la inceput? De ce insist sa fiu ranita, in loc sa fiu fericita?Si sunt multi care stiu ca sentimentul acesta trait zi dupa zi....schimba la inceput,  dupa care distruge. Prima scuza a fost ca iubeam cu adevarat. Insa  am cunoscut oameni care au iubit, si in momentul in care au vazut ca trebuie sa renunte, asta au facut. Mi-am zis ca nu sunt suficient de puternica. Poate....insa am reusit sa nu ma las doborata de alte lucruri, mult mai dificile decat o propozitie ca ¨eu nu pot sa te iubesc¨ sau de acele cateva minute in care vezi cu ochii tai cum omul pentru care ai fi renuntat la tot ce credeai de o viata,  si erai pregatita sa-i fii alaturi tot o viata, nu te iubeste nici un sfert din cat o faceai tu.Au existat lucruri mai dificile ca acestea peste care am trecut. Si totusi...sunt unele lucruri, acele lucruri, carora le-am spus STOP....insa nu m-am oprit.
Asta pana mi sa spus un lucru care la inceput mi-a starnit rasul. Am crezut ca glumeste . Insa era foarte serios. Asa ca imi mai repeta inca odata: ¨Esti prea comoda¨.Ma uitam la el inca zambind si incercand sa receptez cuvantul....¨Comoda?¨ il intreb.¨Sunt prea comoda?....Am  ani de cand incerc sa fiu bine,mai mult decat bine,ani de cand incerc sa uit, ani de cand tot o iau din nou si din nou de la inceput.Iar tu imi spui mie ca sunt comoda?¨
 Se  uita la mine, si aproape incruntat,ma intreaba:
           -¨Anca, ai tot incercat, dar ai fost vreodata hotarata nu sa incerci ci sa lupti? Te-ai suparat cand ti-am zis ca esti comoda. Dar spune-mi cateva  lucruri, te rog.  Te rogi in fiecare seara?
         -Pai....Nu. Din cauza ca...
         -Nu ma intereseaza scuzele. Tu imi raspunzi scurt. Deci,nu. Ai dus pana la capat orice proiect pe care l-ai inceput?
-          Nu.
-          Cele pe care le-ai dus pana la sfarsit, ai dat tot ce ai avut mai bun?
-          Nu.
-          Ai luptat vreodata sa fii cea mai buna?
-          Nu....¨
Intrebarile continuau si cat mai multe nu-uri spuneam cu atat mai mult realizam ca are dreptate.A terminat cu intrebarile.Insa mai avea de spus un lucru:
            -¨Acum vezi? Nu spun ca renunti sau ca nu te tii de lucrurile incepute, ci iti spun ca NU VREI sa lupti.... Esti prea comoda. Si multi sunteti. Tragic e ca la un moment dat ajungi sa fii prea comod ca sa te  complici sa traiesti. Si atunci nu mai alegi, nu mai lupti, te lasi in bataia vantului. Plangi pentru ca e mai usor, te plangi fiindca ai nevoie sa-ti fie ¨recunoscut¨  motivul pentru care fiecare zi e doar o alta, te prefaci ca incerci, ca de lupta nici nu mai e vorba, amani  de pe o zi pe alta totul,  te enerveaza orice si oricine. Si ajungi la o stare in care Dumnezeu e departe iar Iadul frige tot mai tare. Vrei sa fii bine? Lupta! Comodiatea, draga mea, e o optiune. Nu o alege. Lupta, cat inca mai poti.¨

Retin fiecare cuvant ce mi-a fost spus. Si asta pentru ca are dreptate. Exista momente in viata omului care fac cat un an din viata acestuia. Ar trebui sa ne rugam pentru ele. Pentru cele care ne ajuta.Nu spun ca am devenit o luptatoare. Desi lucrul acesta e in fiecare din noi.Insa am inteles ca trebuia de mult sa fac mai mult decat sa-mi zic:˝incerc˝. E timpul ca unele lucruri sa se schimbe. In bine.Iar din bine in mult mai bine.Nu ma astept sa primesc vre-un like. Sunt mai mult decat multumita daca ati ajuns sa cititi textul, mult prea lung, pana la propozitia aceastaJ.Si va multumesc daca ati facut asta.Fiindca prin asta sper sa va amintiti ca cel care hotaraste daca esti la pamant nu e cel care ti-a facut rau sau cel care iti zice asta, nici macar diavolul nu poate lua hotararea asta....in locul tau. Inca doar Cineva....dar sper ca stii ca El nu-ti vrea raul. Acum noteaza-ti, ca sa nu uiti: Zambeste. Cineva te iubeste.

Imagine preluata de pe:www.deviantart.ro

You Might Also Like

4 comments

  1. Am gasit intr-o zi , un text care mi-a schimbat viata , adica felul da gandi. Este scris de prietenul nostru Charlie Chaplin . Din pacate nu l-am gasit nici in engleza nici in romaneste . Am incercat sa-l traduc , dar nu am toate notinunile pentru. totusi til trimit, si sper ca o sa il intelegi ( google traduction ), si ca o sa-ti schimbi poate felul de a gandi. Defapt sunt doua texte. O seara placuta ! Cu sinceritate Diana David

    DU CHAOS NAISSENT LES ÉTOILES...
    Le jour où je me suis aimé pour de vrai...

    Le jour où je me suis aimé pour de vrai, j’ai compris qu’en toutes circonstances,
    J’étais à la bonne place, au bon moment.
    Et, alors, j’ai pu me relaxer.
    Aujourd’hui je sais que ça s’appelle...

    Estime de soi.

    Le jour où je me suis aimé pour de vrai, j’ai pu percevoir que mon anxiété et ma souffrance émotionnelle, n’était rien d’autre qu’un signal quand je vais contre mes convictions.
    Aujourd’hui je sais que ça s’appelle...

    Authenticité.

    Le jour où je me suis aimé pour de vrai, j’ai cessé de vouloir une vie différente et j’ai commencé à voir que tout ce qui m’arrive, contribue à ma croissance personnelle.
    Aujourd’hui, je sais que ça s’appelle...

    Maturité.

    Le jour où je me suis aimé pour de vrai, j’ai commencé à percevoir l’abus dans le fait de forcer une situation, ou une personne, dans le seul but d’obtenir ce que je veux, sachant très bien que ni la personne ni moi-même ne sommes prêts et que ce n’est pas le moment...
    Aujourd’hui je sais que ça s’appelle...

    Respect.

    Le jour où je me suis aimé pour de vrai, j’ai commencé à me libérer de tout ce qui ne m’était pas salutaire ... Personnes, situations, tout ce qui baissait mon énergie.
    Au début, ma raison appelait ça de l’égoïsme.
    Aujourd’hui, je sais que ça s’appelle...

    Amour Propre.

    Le jour où je me suis aimé pour de vrai, j’ai cessé d’avoir peur du temps libre et j’ai arrêté de faire de grands plans , j’ai abandonné les Méga-projets du futur.
    Aujourd’hui, je fais ce qui est correct, ce que j’aime, quand ça me plait et à mon rythme.
    Aujourd’hui, je sais que ça s’appelle...

    Simplicité.

    Le jour où je me suis aimé pour de vrai, j’ai cessé de chercher à toujours avoir raison, et me suis rendu compte de toutes les fois où je me suis trompé.
    Aujourd’hui j’ai découvert l’...

    Humilité.

    Le jour où je me suis aimé pour de vrai, j’ai cessé de revivre le passé et de me préoccuper de l’avenir.
    Aujourd’hui, je vis au présent, là où toute la vie se passe.
    Aujourd’hui, je vis une seule journée à la fois.
    Et ça s’appelle...

    Plénitude.

    Le jour où je me suis aimé pour de vrai, j’ai compris que ma tête pouvait me tromper et me décevoir. Mais si je la mets au service de mon coeur, elle devient un allié très précieux.
    Tout ceci est....

    SAVOIR VIVRE !

    “ Nous ne devons pas avoir peur de nous confronter...

    ...Du chaos naissent les étoiles. ”

    Charlie Chaplin.

    ReplyDelete
  2. J'ai pardonné des erreurs presque impardonnables, j'ai essayé de remplacer des personnes irremplaçables et oublié des personnes inoubliables.
    J'ai agi par impulsion, j'ai été déçu par des gens que j'en croyais incapables, mais j'ai déçu des gens aussi.
    J'ai tenu quelqu'un dans mes bras pour le protéger.
    Je me suis fait des amis éternels.
    J'ai ri quand il ne le fallait pas.
    J'ai aimé et je l'ai été en retour, mais j'ai aussi été repoussé.
    J'ai été aimé et je n'ai pas su aimer.
    J'ai crié et sauté de tant de joies, j'ai vécu d'amour et fait des promesses éternelles, mais je me suis brisé le coeur, tant de fois!
    J'ai pleuré en écoutant de la musique ou en regardant des photos.
    J'ai téléphoné juste pour entendre une voix, je suis déjà tombé amoureux d'un sourire.
    J'ai déjà cru mourir par tant de nostalgie.
    J'ai eu peur de perdre quelqu'un de très spécial (que j'ai fini par perdre).........
    Mais j'ai survécu!
    Et je vis encore!
    Et la vie, je ne m'en lasse pas ….........
    Et toi non plus tu ne devrais pas t'en lasser. Vis!!!
    Ce qui est vraiment bon, c'est de se battre avec persuasion, embrasser la vie et vivre avec passion, perdre avec classe et vaincre en osant.....parce que le monde appartient à celui qui ose!
    La vie est beaucoup trop belle pour être
    insignifiante!
    Charlie Chaplin

    tot unica si aceeias Diana David

    ReplyDelete
  3. nustiu daca ai inteles ceva dar cu mare placere ! :)

    ReplyDelete

Popular Posts

Like us on Facebook

Flickr Images