Azi nu. Nu vreau sa simt nimic. Vreau sa ma lovesc de liniste. De linistea ce nu e in sufletul meu. Mi-e dor de ea. Sa pot inchide ochii fara a simti nimic, fara a gandi nimic. Fara a spera. Mai demult puteam face asta. Insa acum parca nu mai am putere...sa ma detasez de absolut 'tot'. De ce? Fiindca vreau sa scap  de mine. Doar pentru cateva momente. Vreau sa scap de mine, fiindca e o lupta intreaga sa ma regasesc. Si  cand aproape, aproape reusesc....atunci ma pierd din nou. Am nevoie de o pauza. Sa-mi trag rasuflarea. De aceea e necesar sa ajung pentru  cateva momente in acel loc. Acolo nu exista fericire, asadar nu imi este teama ca as putea da peste nefericire, nu este durere, nu este iubire, nu este ura...e doar linistea. Si am nevoie de liniste ca sa ajung la pace. Sa ajung la impacare.

E amuzant cum noi, oamenii, incercam sa facem targuri cu sufletul nostru. "Mai asteapta putin, cat sa termin ce am de facut, cat sa ma lamentez iubitului ca nu  imi da atentie, parintilor sa ma sufoca, prietenilor ca nu ma inteleg, lui Dumnezeu ca m-am nascut..." Si asa, ii promitem toata atentia nostra DUPA ce terminam cu plangerile. Atunci ne gandim sa ajungem la o impacare cu sufletul nostru. Desi e mai mult o intelegere. Si ce trist e  cand suntem refuzati...Atunci incepe lupta, pe  care mereu o pierdem, fiindca intotdeauna castiga sufletul. Oricat am munci, dormi, alerga, bea, droga...tot vom fi invinsi de durere, tristete, vinovatie, disperare, manie...Suntem invinsi de suflet.  Si  asta ar fi  minunat daca in loc de tot ce am enumerat mai inainte am gasi bucuria, extazul, curajul, rabdarea, iubirea...Am fi  acoperiti de Rai. Dar astfel...suntem in Iad. De aceea mi-e dor de acel loc. E INTRE.....tot.Nu vreau  sa simt nimic. Nimic. Doar pentru cateva clipe....Si ca sa ajung in acel loc incep prin a ma pune pe genunchi....Atunci imi dau seama ca nu  simt nimic. Incep sa ma rog...si asa....usor, usor incep sa simt din nou...bucuria. Fericirea. Dar dureaza atat de putin. De ce? Fiindca noi oamenii nu stam destul pe genunchi cat Dumnezeu sa aiba timp pentru a ne spune toata lectia...Si din nou, ne repetam greselile.