E atat de frig afara.Furtuna unei toamne care a cedat mult prea    repede....Am facut focul.Incep sa ma incalzesc.

 Dar oare...sufletul ? Oare pe el cum il incalzim ?...

Doamne, cate furtuni l-au devastat. Incercat. Rupt. Dar recunosc. De fiecare data a fost vina mea.Nimeni nu a intrat navala. Cu o exceptie....De fiecare data au batut. Iar eu am deschis usa, naiva, crezand ca dragostea e pentru totdeauna. Prietenia eterna. Crezand ca speranta nu poate da gres, si dintre toate cel mai curajos v-a lupta alaturi de mine,  sufletul. In fond, el era trofeul. Mereu e el.Si ghici ce? Am pierdut...De fiecare data. Si ca o scolarita lenesa, stiam ce am de invatat dar lasam pe altadata. E mai usor sa crezi  ca a fost alegerea ta decat a „profesorului”. Plictisitoare aceeasi prelegere...dar insistenta am mai fost. Ce imi mai placea sa raman in acelasi loc, desi plangeam din cauza lui.  Era mai simplu sa cred ca sunt indragostita si sa mi plang de mila ca nu ma vrea, in loc sa fug cat mai departe ca sa fiu fericita. Era mai simplu  sa ies cu ‚buna’ prietena la cafea decat sa i zic ca n’are decat sa se inece cu ea de una singura. Era mai simplu sa merg la o facultate pe care nu am inteles-o nici azi, si nici nu o sa incerc maine,  decat sa fac ce ador. Era mai simplu sa sper... Doar dragostea nadajduieste totul, nu? Gresit! Dragostea poate, naivitatea nu. Dragostea , uneori, se rasplateste. Naivitatea intotdeauna se plateste. Si am cazut tare jos....

Undeva acolo, unde toate relele se intamplau din vina mea. Si credeam asta cu o asa tarie incat gaseam intotdeauna scuze celor care ma raneau. Desi plangeam. Si ma inchideam in mine sau in casa. Cred ca singurul meu fir de care m am agatat mereu a fost pofta de viata. Am iubit viata asa cum o iubesc si azi. Si am ras cu pofta cand nu plangeam. Dar toata pacaleala asta doar ma arunca din nou in jos. Nu am trait nici o tragedie, stiu, ...insa asta se masoara in functie de sufletul fiecaruia, nu?

Stiam ce am de facut, insa nu voiam sa ma misc din loc....Daca se razgandeste si eu nu sunt acolo? In acel loc mizerabil?Atat de incapatana eram. Sunt si acumJ Insa nu mai este punctul slab. Am invatat ca e mai buna perseverenta. Daca te face fericita. De-as fi stiut atunci ce am invatat acum...printr-un sarut. Printr-un pas inainte.  Si totusi abia incep sa invat. Si o sa va spun si voua ce anume.  Data viitoareJ  Dar lasa-ma sa-ti spun acum ceva: Capul sus. Nu plangi degeaba.  E gheata care se topeste...Tocmai faci loc altcuiva. Curaj.