Întâi. Decembrie....
4:09 PM
1 Decembrie. Ziua Nationala.Zeci de reportaje.Parada. Oameni
care mimeaza lupta pe care un popor candva chiar a dus-o. Si a
castigat-o.Aceeia erau romani. De-ai nostri. Dar asta a fost demult. Atat de
mult timp a trecut, si atat de multe s-au schimbat, incat credem ca istoria
noastra e doar o povestioara SF in care
diferite personaje si-au dat viata pentru binele unui popor, a carui tara avea
un cuvant de spus in fata celorlate. Purta numele de Romania...Intr-o oarecare
masura nici nu ma mira, deoarece e mai citit wall-ul facebook-ului, decat
cartea aceea mazgalita, de istorie. Cumva,
simt ca ar trebui sa scriu despre Romania. Despre Romania mea. A ta. Despre
tara in care aruncam cu bani miscandu-ne transpirati pe ritmuri de manele, sau
privim batranii care se roaga de farmacista sa le mai dea o pastiluta in plus,
sa o mai poata imparti in jumatate, sa aiba pentru doua zile, in loc de una.
Tara in care intoarcem capul dupa masini pe care am crezut ca doar James Bond
le-a mai condus, facute special pentru strainii care ne ucid oamenii pe
trecerile de pietoni.E normal. Au imunitate. Ar
fi pacat sa o iroseasca doar cu drogurile si alcolul. Tara in care dupa
ce ne facem buletinul, ne facem si bagajul. Tara in care noi muncim pentru
stat, pentru ca invers...Invers nu mai fost de pe vremea lui Stefan Cel Mare.
E posibil sa credeti ca nu sunt chiar o patrioata.Insa ce pot spune....In Romania,
patriotii mor de foame. E posibil sa spuneti ca sunt oameni care au reusit
aici. Da! Asa e! Dar va spun eu ca oamenii
aceia ar fi reusit oriunde. Insa sunt
oameni care au avut nevoie de putin ajutor, poate din partea celor care isi
puneau promisiunile pe afise agatate de-a lungul blocurilor, afise a caror
preturi insumau pensia unui batran pe jumatate de an sau alocatia unui copil
amarat pe un an.Nevoie de ajutorul celor care pentru o stampila...ar fi jurat
ca vor folosi fondurile acordate tarii doar in folosul poporului. Insa stim cu totii
ca asa ceva e imposibil. Asta doar daca nu cumva ma insel eu, si poporul
Romaniei e format doar din acele nume stampilate de batrani amagiti de un
procent in plus la pensie si de o galeata colorata strident.
Dar exista si o
perioada in care in Roamania lucrurile merg struna. Stiti care e? Nu? Bine,
bine va spun eu.Pam pam..... Alegerile!
E perioada in care toata lumea
spera. O parte spera ca promisiunile facute vor fi implinite, iar celalata
parte, adica cei care promit, spera ca vor fi alesi pentru a da un sut
promisiunilor. Nu de alta...dar ar fi pacat sa se piarda obiceiul.Romanul e
obisnuit oricum.Oh, ador alegerile! E ca Craciunul. Toata lumea e mai buna, si
spera ca Mos Craciun se va tine de cuvant, si le va indeplini dorintele.Dar
stiti cum e cu Mosul de Craciun, nu?
Dar atatea critici....duc la intrebarea: Eu ce am facut
pentru tara asta?... Sincer? Nu am facut tot ce mi-a stat un putere. Ba am
facut chiar prea putin. Recunosc. Insa o hartie tot am pus-o in cosul de gunoi. Iar omul de langa mine,il respect pentru
felul sau de a fi, nu pentru al fura.Am
muncit in afara si fara sa fur de la cei
care mi-au dat o mana de ajutor. Si sper ca lucrurile vor fi mai bune. Si
speranta ajuta cateodata. Asa ca inca mai sper. Si nu...nu pun capul in jos
pentru ca sunt romanca. Insa cateodata imi vine sa-mi aplec capul in fata
strainilor pentru ca eu si ai mei care suntem noi...nu am luptat. Nici un
moment. Vezi tu...Romania o fac romanii. Nu Romania pe romani. Poate o sa te
gandesti si la asta data viitoare, cand o sa mazgalesti scaunele din autobuz
pentru ca te plictisesti, o sa arunci in parc, pe jos, pachetul de tigari sau o
sa dublezi pretul produselor din magazine doar pentru ca e Craciunul. Tu faci Romania. Si crede-ma...stiu ca iti spui
ca daca o sa pleci nu vrei sa mai auzi de ea. Insa repet! Crede-ma....O iubesti
asa cum e. Iar de asta iti dai seama doar dupa ce in jurul tau vei auzi cuvinte
pe care nu le intelegi. Insa cum nu ma pricep la politica, istorie, nu am stiri
de actualitate, sau ceva nou de zis....Am terminat de scris o incercare a unui
articol cliseu de 1 Decembrie, prin care subtil urez la multi ani nu Romaniei
de acum, ci acelei Romanii care sper ca va deveni candva.Mno....’Sa traiti...’
Cum era aia? Of, nu imi amintesc. In fine...sa traim cum om putea fiecare.
0 comments