Oamenii uita greselile facute...doar pentru a le repeta. Uita ca ceea ce li se intampla odata e foarte posibil sa se repete si a doua oara. Isi deschid inima primelor cuvinte spuse, uitand cat de inselatoare pot fi ele, nezarind gheata din umbra lor, uitand ca ultima data aceeasi inima a fost distrusa. Uita cat de greu se ridica..Si cu toatea acestea isi incredinteaza toate slabiciunile si toata dragostea, celuilalt....spunandu-si ca de data aceasta va fi diferit.
Si  cand nu e diferit...atunci o iei de la inceput. Insa de fiecare data e tot mai greu...
Alergi, alergi pana cand slabit, cazi jos. Incerci sa te ridici, dar picioarele sunt atat de slabite...iti mai raman genunchii. Te uiti in sus...si plangi. Atunci iti amintesti de Dumnezeu.
Iti amintesti ca ai uitat de El. Buzele rostesc in soapta "Doamne ajuta-ma", si crezi cate vei ridica. Esti atat de slabit...Vezi tu...suferinta oboseste. Iar atunci iti dai seama cat ai gresit.Si greseala impovareaza. Acum tu, stai sub povara propriilor alegeri, si cu toate astea strigi spre Dumnezeu "De ce? De ce din nou?" Strigi pana ragusesti...si crezi ca nu te mai aude. E posibil. Te-ai departat atat de mult de El...
Dar nu vrei sa renunti...Te gandesti la cuvintele Lui. Ti sa spus ca El iarta.Ca este mereu Acolo, de o sa ai nevoie de El. Ti sa spus ca trebuie sa MERITI iertarea si  iubirea Lui....Ah, da! Partea asta o uiti mereu.  Dar stai linistit. Intotdeauna Cineva are grija sa ti-o amintesti. Acum mai intrebi "De ce?"
Cred ca nu...Acum plangi. Si iti dai seama ca Inima trebuie sa sopteasca, nu buzele....Si parca auzi o voce care te intreaba de ce te autodistrugi...Da! Acum Dumnezeu e mai aproape.  Si totusi ti-a pus o intebare. Poti sa raspunzi? Ai avut nenumarate sanse. Toate insotite de alegeri. Da....Aici ai gresit tu.Ai crezut ca sansele vin la pachet cu alegerile corecte. Ai uitat  de fapt...ca trebuie sa le meriti. Erai atat de ocupat cu orice altceva, incat ti-ai spus ca Dumnezeu se va ocupa de suflet.
Dar cu  ce pret ti-ai dat seama ca Dumnezeu...nu e secretarul tau. E creatorul tau....Ramai pe genunchi. Te rogi.
Acum simti ca poti sa te ridici. E greu sa mergi...inainte. Dar cel putin poti sa te ridici. Te uiti din nou in sus. Iar Cerul pare mai aproape. Dar vrei sa mergi inainte.. Si stii ce trebuie sa faci pentru a reusi. Asadar, te pui din nou pe genunchi. Si de data aceasta se aseaza langa tine si Inima.
Ce imagine! Sufletul si Inima rugandu-se pentru omul care le e stapan....