Cred ca o prima postare ar fi frumos sa ma prezinte.Asadar...eu sunt...o mie de stari, o mie de sentimente, o sumedenie de ganduri, sunt un om.Si cum toate acestea erau prea multe pentru a putea fi strigate cu voce tare, parintii mei(avand in vedere ca eu pe vremea aceea nu aveam dreptul la un asemenea vot) mi-au dat un nume.Anca.Nu sunt scriitoare, de fapt...cred ca habar nu am sa scriu texte.Insa stiu ce simt si vreau ca atunci cand ma ridic de jos sa aflati cum am facut asta.Vreau ca atunci cand am o vorba frumoasa ce vine la pachet cu un sfat bun sa vi-l impartasesc.Vreau multe.Dar din toate vreau sa va foloseasca ceea ce va scriu.

De ce urme in nisip?Ai observat ca atunci cand pasesti pe nisip, desenezi urma piciorului tau.Insa dupa cateva momente nu o mai gasesti acolo.Vantul le umple din nou de nisip.Ca si cum nici nu ai fi trecut pe acolo....

Tot asa suntem si noi oamenii.Urme....

Venim, traim, si asa ne impregnam urma in timpul vietii.Prin stari, fapte....bune, rele, dar mai ales prin iubire.

Insa, ca intotdeauna, noi oamenii am fost mai privilegiati de restul creatiilor lui Dumnezeu.Noi decidem in functie de cate am facut si mai ales prin ceea ce am facut, cat de repede lasam urma noastra sa fie acoperita cu nisip.

Totul e sa nu iti irosesti timpul!Cu cat e mai adanca urma cu atat mai greu se acopera.Ramai asa cum esti.Unic.Si ai sa reusesti.Succes!