'Vreau sa uit'.....

Vrei sa uiti?Oh....Candva si eu am vrut asta.Uita-te la cel de langa tine...pariez ca si el a vrut candva acelasi lucru.Vrem sa uitam ca am fost inselati, tradati, umiliti, sfasiati...Vrem sa uitam pe cine am iubit dar mai presus de asta, vrem sa uitam cata durere ne-a provocat cel pe care l-am iubit.Sau poate vrem sa uitam suferinta pe care am provocat-o noi candva....

Oricum ar fi ...noi vrem sa uitam.Si vrem atat de mult asta incat nu ne mai amintim o veche constatare atat de inteleapta:greselile uitate se repeta.Dar mai rau de atat stii ce e?

Ca noi uitam doar ce ne convine.De exemplu uitam sa zambim, si preferam sa ranim. Uitam sa vorbim cu cei de langa noi fiindca nu avem destul timp, zicem.Uitam sa ne intelegem parintii, fiindca sunt dintr-o alta 'era'...Uitam de Dumnezeu...Si ce e mai grav...uitam de noi.Si usor,usor...ne pierdem in 'cum ar fi fost daca'...

Dar 'cum ar fi fost daca' e pentru cei cu regrete.Asa ca revii la 'scaparea' ta.Inceri sa uiti.Si nu zic ca e un lucru rau.Fiindca pentru noi oamenii 'uitarea' e anestezicul minune pentru orice suferinta.Dar nu e rezolvarea potrivita.Pentru ca odata cu ceea ce am simtim dispare si ceea ce am facut.Si o vom lua de la capat...

Si te intreb..vrei sa uiti?Atunci..perfect.Mult succes.Cum spuneam,nu e un lucru rau.Dar nu asa cum suntem noi obisnuiti...Nu din senin...Fiindaca eu vreau ca fiecare sentiment prin care trec, bun sau rau, sa fie impregnat in suflet.Vreau sa-mi aduc aminte ce anume m-a facut sa plang, sa rad..sa traiesc.Fiindca cat timp simti...traiesti.Bucurate de orice sentiment.Altii nu au avut norocul tau.Acela de a prinde si urmatorul moment.

Stiu! Nu ai vrut sa suferi, dar s-a intamplat Asa-i ca ai alergat repejor la 'vreau sa uit'?

Iar acel 'vreau sa uit' printre lacrimi...te va face doar sa-ti amintesti mai multe.

Asadar, inainte de a ne repezi sa uitam, trebuie sa ne invatam lectia.Iar pentru asta trebuie sa simtim absolut tot.

De ce nu acceptam ceea ce ni se intampla si sa incercam sa invatam macar cate ceva din asta?De ce ne abandonam ratiunii cand toata problema apartine inimii?Ar trebui sa invatam sa ne rezolvam problemele in modul in care 'trebuie' si nu in cel in care'vrem'.