A inceput sa zambeasca.Sa zambeasca fara sa se prefaca.Nu stiu daca uita...dar incepe sa se trezeasca dintr-un somn atat de lung.Incepe sa accepte ceea ce simte.Si-a dat seama ca Dumnezeu e langa ea.Inchide ochii...si simte cum particele din sufletul ei sunt imbibate in fericire.Abia acum incepe sa iubesca...sa iubesca cu o dragoste adevarata.

A crezut ca iubeste....Si a crezut ca daca ii va spune 'te iubesc'...va fi mai bine.Dar nu a fost asa...Ia stiloul in mana si isi deschide jurnalul.Si incepe a scrie...niciodata pentru ea...parca mereu pentru ceilalti.

"Mereu am asteptat acel baiat care sa merite tot sufletul meu.Dar in timp mi s-a facut frica...de singuratate.Asadar am facut compromisuri.Astfel am incercat sa pun iubirea in matricea idealurilor mele.Am ajuns sa-mi diminuez asteptarile,dorintele si chiar inima din cauza fricii.Usor, usor m- am indepartat de Dumnezeu,de pace,de curaj,de zambet....de iubire.M-am indepartat de acea iubire care nu se poate transforma in suferinta...Incet,incet fara sa ma auda nimeni mi-am incuiat sufletul si am aruncat cheia, de frica sa nu ma trezeasca cineva din mediocritatea sentimentelor mele.

 Pana mai ieri am crezut ca iubesc.Dar nu am iubit nicicand.Fiindca iubirea adevarata nu raneste,nu umileste,nu se razbuna,nu inseala,nu se joaca,nu asteapta ceva inapoi.Ea pur si simplu e totul .E ABSOLUTUL.Ea iti umple golul lasat de Dumnezeu.

 Stii de ce simti golul acela?Fiindca Dumnezeu a vrut sa ne invete sa iubim.Sa nu putem trai fara ea.A vrut sa simtim Raiul inainte de a ajunge la El.Dar noua oamenilor ne-a fost greu sa pastram ceva frumos fara sa murdarim.

 Astfel am vrut sa transformam iubirea intr-un lucru pamantesc.Sa o controlom...sa o aducem la dimensiunile unui lucru obisnuit.Nu am reusit.Astfel am incercat sa-i invatam pe copii nostrii ca de fapt iubirea inseamna suferinta.Iar azi toata lumea sufera, toata lumea se gandeste sa se sinucida, sa ucida, sa se razbune...si totul din iubire zic ei...

 Mi-e rau de atata prostie.Asta nu e iubire.E Infernul cu falsa identitate.Iar tu daca faci lucrurile enumerate mai sus tocmai i-ai cedat teren in sufletul tau.Cu semnatura si parafa.

 Si te intrebi totusi ce e durerea pe care o simti cand crezi ca ti-ai pus sufletul pe tava si nu ai primit nimic inapoi?

 Ceea ce simti tu e strigatul sufletului sfasiat de proastele alegeri si compromisuri pe care le-am facut zi de zi.E vina ce o simtim pentru ca nu am stiut sa diferentiem copia de original.Si da...stiu..e greu..fiindca vrem,nu vrem, noi asa stim sa iubim:egoist.Dar daca stim...de ce insistam?

 In fond...poti alege.E decizia ta.Zambeste, ai incredere, si te vei bucura pentru fiecare dimineata in care ai privilegiul de ai calca 'pragul' pasind pe soare.Sau detesta fiecare clipa ce o respiri, plange-te pentru fiecare moment pe care il traiesti si asta pentru ca lumea ta e atat de ingusta si plina de amaraciune.Tu alegi!Eu am ales sa invat sa iubesc."

 Ea a ales sa invete sa iubeasca.Dar tu?Tu chiar iubesti?Sau iti chinui sufletul cu falsitatea obisnuintei?